VIDEO Depresia postnatală, ce este şi cum poate fi tratată?

Depresia postnatală sau tristeţea după naştere, aşa o mai numesc eu şi asemenea stare am avut eu după naştere. Despre asta vreau să vă vorbesc în acest video.

Mai întîi de toate apare frică, cum o să mă descurc cu acest boţ de om, dacă se îmbolnăveşte sau se simte rău, cum o să înţeleg ce-l deranjează cînd plînge…eu pot continua încă mult! O mie de întrebări şi griji mi-au apărut după ce am născut. Nu ştiu cum, dar vorba aia, instinctul de mamă o să-ţi spună ce să faci chiar funcţionează cu adevărat. Aşa că într-o lună mă simţeam atît de bine în rolul de mămică şi totul nu mai părea atît de sumbru şi neclar.

Dar iată, că la un moment dat, am simţim că am stări de tristeţe, aşa inexplicabile, spontane. Uneori puteam să lăcrimez chiar şi o publicitate mai emoţională. Eu care nu plîngeam nici măcar la filme de suflet serioase. Am devenit sensibilă la multe lucruri şi am început să am şi schimbări bruşte de stare. Ba tanda, ba manda. Şi vreau să vă spun că e ceva firesc. Brusc, toată viaţa ta se schimbă, un ghemuleţ de fericire, care creşte pe zi ce trece. Atîtea emoţii, oboseală şi hormoni, care au jucat tananică în sarcină şi acum după naştere continuă.

Fiţi pe pace, această tristeţe după naştere este considerată o etapă normală a matriarhatului timpuriu şi dispare după scurt timp. Tot de ce aveţi nevoie este: odihna, somnul, alimentaţie sănătoasă şi persoanele dragi care sa vă fie alături.

Însa, unele femei acuză simptome mai severe sau care durează mai mult decît cateva zile sau luni. Aceasta este depresia postnatală, care poate fi tratată prin terapie, organizaţii care oferă suport moral şi prin medicamente antidepresive. Cauza exacta a depresiei postnatale este necunoscută. Dar cum am mai spus, nivelul de hormoni se schimbă în timpul sarcinii şi imediat după naştere. Aceste schimbari ale nivelului de hormoni pot determina reacţii chimice la nivelul creierului, reacţii ce joacă un rol important în apariţia depresiei.

Faptul ca va simtiti deprimate nu inseamna ca sunteţi o mamă rea, că aîi facut ceva nepotrivit care să vă aducă în această stare. Eu cred că această stare trebuie mai degrabă prevenită. Iată de ce aici îndemnul meu se adresează nu doar la mămici, care au nevoie de odihnă şi somn, ceva timp pentru sine, dar se adresează şi la presoanele care sunt lîngă voi. Soţii, iubiţii, bunicile, bunicii, surorile, fraţii şi prietenii, care pot să vă ofere o mînă de ajutor chiar dacă nu aţi cerut-o. Pentru că noi mamele suntem sigure că nimeni nu o să facă treabă mai bună ca noi şi probabil aşa este, dar e atît de important să ne acordăm un pic de timp pentru noi. Să dormim liniştite căteva ore, să ieşim la plimbare măcar pe puţin timp sau la un ceai cu o prietenă. Să citeşte o pagină măcăr din cartea ta preferată, liniştită şi să savurez un desert cu un cappuccino dulce la patisserie. Gasiti timp sa faceti ceva pentru dvs., chiar daca asta inseamna nu mai mult de 15 minute zilnic

Fiecare îşi are momentul său de intimitate, care îi oferă un pic de fericire. Iar dacă simţi că unele lucruri îţi scapă de sub control, nu ezita şi apelează la un ajutor specializat, la un medic sau centru, care oferă suport moral şi medical. Trebuie să ştiţi că nu sunteti singura în această situaţie şi că multe alte mămici au trăit exact aceeaşi experienţă.

Nu uitaţi că o mămică fericită înseamnă un copil fericit!

 

 

Lasă un răspuns