„Portretul familiei moderne”

Pînă la apariţia copilului, viaţa noastră a fost total diferită. Şi nu zic că a fost mai rea sau mai bună, dar diferită. Eram doar doi şi timpul liber îl împărţeam la doi. Călătoream des, petreceam aproape fiecare week end cu prietenii prin diverse localuri, ne distrat cît pofteam, găteam doar în cazul în care nu luam masa în oraş. Şi era absolut firesc pentru un cuplu tînăr şi modern. Planurile erau spontane şi asta era minunat.

Ne-am distrat cît am putut. Acum priorităţile s-au schimbat şi planurile se fac doar în trei, iar daca se fac în doi, oricum se ţine cont de ce-l de-al treilea membru al familiei. În această postare vreau să împărtăţesc cu voi, alţi părinţi şi viitori părinţi, despre viziunea noastră privind familia modernă.

MRZ_5161 2

 

În primul rind, vreau să rupem acele stereotipuri, în care doar mama este cea care creşte copilul şi tata munceşte pentru toţi trei. Evident, în concediul de maternitate, inevitabil eu sunt cea care petrece mai mult timp cu Mark, dar asta nicidecum nu înseamnă că tatăl nostru este mai puţin implicat. Şi nu pentru că ar fi lucruri pe care doar mama le poate sau dimpotrivă tata, dar mi se pare absolut firesc ca ambii părinţi să se implice în egală măsură în procesul de îngrijire şi educaţie. În plus că sunt şi o mulţime de mămici, care continuă să lucreze part-time în “vacanţa” lor de maternitate. Iar dacă nu au servici să ştiţi că a fi mamă e un job full time, dacă să nu zic non stop :)) Aşa că, dragi tătici, „concediul” de maternitate e de departe „concediu”.

mrz_3248

Iar cînd vine vorba de îngrijirea micuţului, mi se pare straniu, ca să nu zic altfel, ca schimbatul scutecului să fie o ruşine pentru un tată. Sau un lucru pe care nu-l poate sau nu vrea să-l facă? Sau să nu fie capabil să hrănească copilul sau să-l adoarmă? Eu sunt încrezătoare şi liniştită atunci cînd Mark rămîne cu tatăl său că totul va fi bine. Ok, recunosc, poate o să pun zeci de întrebări şi o să sun după ce plec să dau multe indicaţii, dar asta vine din reflex mai mult 🙂 . Sunt o mulţime de tătici, care se descurcă de minune chiar şi cu bebeluşii, iar pentru asta au tot respectul nostru.

MRZ_5282 2

Iată de ce eu nu cred că ar trebui să fie lucruri ce ţin de îngrijirea copilului, pe care doar mama să le poată face sau dimpotrivă doar tata, excludem alăptarea naturală desigur. Dorinţa unui tătic de a se implica în îngrijirea şi educaţia copilului  denotă în primul rînd dragoste şi grijă faţă de propiul copil şi de mama lui. Dar, asta este viziunea mea şi nicidecum nu subestimez modul şi dragostea pe care o manifestă alţi tăticii faţă de copiii săi şi de mamele lor.

mrz_2854

O altă idee a familiei noastre moderne este atenția din partea părinților pentru copil. Noi suntem prezenți în egală măsură în activitățile copilului, în jocurile, plimbările, ora de culcare şi multe altele. Dacă eu sunt cea care petrec mai mult timp în timpul săptămînii cu Mark, atunci tati recuperează în week end şi în zilele libere. E trist atunci cînd unul din părinţi nu ştie care-i jucăria, mîncarea sau haina preferată a copilului.

mrz_3544

Eu cred că părinţii sunt cei care modelează în mare parte personalitatea copilului şi viitorul lui în societate. Iată de ce, întro familie în care ambii părinţii sunt pe picior de egalitate implicaţi în viaţa şi activitatea copilului, acesta primeşte siguranţă, armonie şi linişte.

IMG_2314

Iar noi în calitatea de părinţi înţelegem că responsabilităţile şi ajutorul reciproc sunt vitale pentru o familie sănătoasă. Şi nu mai facem catalogări de genul tu eşti mama, tu ai grijă şi îl creşti, iar tu ca tată trebuie să cîştigi suficient că să ne întreţii pe toţi trei. Comunicăm, ne ajutăm, ne stimăm reciproc şi facem totul împreună.

MRZ_5038 копия

Şi aici fraza “cei şapte ani de-acasă” îşi are rostul atît de mult. Copilul care apare în familie este ca un burete, care începe să absoarbă tot ce este în jurul său.  Iată de ce, avem grijă ca el să primească şi să însuşească tot ce e mai bun. Pentru că noi, părinţii, modelăm principiile şi valorile copiilor. Iar stereotipurile nu fac decît să limiteze dezvoltarea copilului. Ca şi adulţi noi avem puterea să creştem pe viitor oameni, care se văd pe sine şi pe cei din jur ca INDIVIDUALITĂŢI, liberi să facă alegeri şi să respecte alegerea altora. Îl învăţăm să fie bun dăruindu-i dragoste. Îl învăţăm să fie fericit dăruindu-i atenţie şi inevitabil o să crească un om bun dacă prin exemplul nostru o să-i arătăm ce înseamnă să fiu un om bun.

Being a mom

Lasă un răspuns