Încetarea alăptării

A trebuit să treacă aproape o lună, ca să pot să vorbesc despre acest lucru fără prea mari emoții. Dragi mămici, în special cele care aţi alăptat mai mult timp, o să mă înțelegeţi probabil cel mai bine. Nu m-am gândit vreodată că înțărcarea o să mă afecteze pe mine atât de mult, că pe cel mic era și de înțeles la câtă dragoste avea față de acest proces. 

Aproape 2 ani am trăit un sentiment extraordinar și anume alăptarea băiatului. Și chiar dacă Mark mai avea obiceiul să mă muște câteodată, nu pot să vă redau câtă satisfacție și bucurie primea de fiecare dată când îl alăptam. Cred că acest lucru și m-a determinat să continui să-l alăptez și după un an, pe lîngă faptul că laptele matern este și sănătate pură pentru copilul meu.

( vedeți aici și 9 motive ale mele pro alăptare după un an http://rodicarusu.com/mommy-life/9-motive-pro-alaptare-naturala/ )

Trebuie să recunosc că am mai avut vreo două tentative după un an să renunț, dar Mark mă convingea de fiecare dată că nu este pregătit. Și nici eu nu am fost probabil. Dar a venit momentul în care noi am decis ca Mark să meargă la grădiniță și aici a apărut necesitatea de a întrerupe acest proces. Am făcut-o cu o lună înainte să înceapă grădinița, pentru nu-l stresa cu prea multe schimbări o dată. Pentru că înțărcarea este un proces, care afectează mult copilul, chiar dacă el se face treptat. Dar totul se uită și important este să-i oferi copilului tău în acea perioadă cât mai multă atenție și dragoste, pentru a compensa tristețea creată de dorul lăpticului de mamă.

Din moment ce am decis că nu-i mai dau sânul, am avut o mie și una de momente în care iar vroiam să renunț. Ce să zic, nu sunt atât de puternică pe cât credeam și deseori piciul ăsta mic reușește să mă manipuleze așa cum vrea el 😊 Dar m-a ajutat mult soția fratelui, o mămică cu experiență enormă.

Trei zile Mark a mers la verișoarele lui iubite și datorită faptului că a fost înconjurat de jocacă și copii, pe timp de zi nu prea și-a amintit de marea lui pasiune. În schimb spre seara, jalea înainte de somn era mare. Mai ales a doua și a treia zi. A patra zi a reușit să-l adoarmă Igor, eu m-am evaporat imediat „la magazin după apă”. Asta a fost fraza de răspuns la veșnica întrebare : Mama? Țițea? Nopțile au fost relativ liniștite, pentru că el deja nu mai căuta sânul noaptea de pe la un an și jumate. Doar cu mici excepții, când îl deranjau dinții sau altceva.

Unele mămici spun că cei mici reușesc să uite de sân în trei zile și apoi nu mai cer. Păi la noi chestia asta nu a funcționat deloc, primul lucru pe care-l cerea când mă vedea era sânul. A trebui să inventez şi istoria cu „buba”, care o să treacă, dar per moment mami nu poate să-i dea. Şi uimitor, dar el m-a impresionat cu faptul că nu mai insista şi demonstra că e un băiat înţelegător. Chiar și acum își mai amitește câteodată și mă întreabă ” Țițea? Buba?”, cu speranța că poate o să treacă „buba aia” și el o să primească ce dorește.

Dar nimeni nu mi-a zis cât de greu este pentru mamă să înceteze alăptarea puiului său. Când l-am adormit a cincea zi, fără sân și văzând cât de înțelegător şi răbdător a fost la faptul că mami acum nu poate, am înțeles că aici el a pus punctul. M-au copleșit niște emoții nebune, nu mi puteam stăpâni lacrimile. Era așa o stare de parcă eu aș fi renunțat la el, sincer, de parcă nu tot eu am fost cea care am decis că a fost alăptat suficient și e timpul să trecem la o nouă etapă. Am avut zile, în care îmi era frică că nu o să mă mai iubească atât de mult, iar legătura noastră nu va mai fi atât de puternică. Pînă la urmă, eu am fost cea, care a avut nevoie de mai mult timp și consiliere pentru a depăși starea emoțională stresantă. Și atunci am înțeles un lucru, de ce eu sufăr atât de mult pentru un proces absolut normal, care inevitabil urma să se întâmple.

Băiatul meu deja este mare, nu mai e acel bebeluș, cu care am venit de la maternitate. El e capabil să înțeleagă mai multe decât eu aș putea explica și a crescut mai repede decât eu am vrut. Iar de vină este timpul, care zboară și ne răpește clipele cele mai frumoase cu atîta rapiditate. Dar alăptarea îmi tot recrea acea poveste, în care mama își ține bebelușul la sân cu atâta dragoste și vede în ochii lui iubirea ei eternă. Pentru noi alăptarea a fost mai mult decît un proces fiziologic de alimentare. A fost momentul care îl simţeam la piept, aproape de inimă, în siguranţă, iar el primea plăcere maximă de la fiecare picătură. Acum ştiu cu siguranţă că alăptarea îndelungată înseamnă mai mult decît o imunitatea fortificată, e în primul rînd sănătate psihologică. Acestea au fost momente magice pentru noi și eu o să le păstrez pentru totdeauna în sufletul meu.

Organizaţia Mondială a Sănătății recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni și începerea diversificării după această vârstă, continuând cu alăptarea pînă la 2 ani.

Așa că dragi mămici, savurați fiecare clipă alături de copilașii voștri! Alăptați atât cât mai mult posibil copii voştri, dacă asta vă doriţi şi nu lăsaţi pe nimeni să decidă cînd e momentul potrivit pentru a întrerupe alăptarea. Dăruiți iubire celor mici, pentru că doar copiii știu să ne ofere cele mai sincere și puternice emoții în viață!

Vă pup cu drag!

image

 

Lasă un răspuns