Diaspora, copilul abandonat de mama Patrie

Lumea e superbă de la înălțimea unei păsări călătoare, dar încetează să mai fie perfectă în momentul în care te apropii de pământ. Pentru că așa vezi toate problemele sau defapt le trăiești pe propria piele. Alegerile din acest an au constatat pentru mine cea mai dură realitatea a societății noastre. Iar contactul și comunicarea cu diaspora au venit ca un duș rece.

Imaginati-vă cum e să abandonezi un copil, să nu-i dărui iubire, atenție, confort. Să-i ignori toate doleanțele și să-l abandonezi. Ce fel de mama e aia, care face asta?

Și acel copil, lipsit de dragostea și grija părintească, nu are decât o salvare. Să fugă în lumea mare, peste țări, peste oceane, să lupte, să cadă și să se ridice iar. Să ajungă un copil de succes, cu o carieră și un job decent. Să devină bun, datorită mamei, care l-a adoptat. 

Iar mama, care l-a abandonat și i-a trădat încrederea de atâtea ori, brusc mai vrea o șansă. O dată la 4 ani, ea răscolește sentimentele și vrea pocăință. Promite din nou să fie bună și să-l iubească, așa cum n-a făcut-o niciodată. 

Pentru ca ea știe că el nu a încetat să o iubească, acolo adânc în suflet el a păstrat un sentiment pentru ea. În sufletul copilului abandonat mereu licărește o mică rază de soare, într-un tunel al minciunii, trădării și dezamăgirii. 

Și mama care i-a dat viață mai cere o șansă, pentru că acel copil, cu un dor profund, adânc în suflet mai are o speranță, copilul vrea să creadă că mama lui nu o să-l lase și de această dată. Copii iubesc mamele necondiționat, e cea mai pură dragoste. Nu e pentru ceva, dar pentru simplu fapt că sunt copiii mamelor lor.

Dar poate o mamă, care nu a făcut decât să dezamăgească și să te abandoneze, să învețe să iubească iar? Mai merită ea oare o șansă? 

Pentru că mama nu este cea care te-a născut, dar cea care te-a crescut, te-a iubit, te-a susținut, ți-a oferit educație și căldură sufletească. Te-a învățat să fii bun, să-ți iubești aproapele, să te ridici când cazi, să ștergi lacrimile și să fii puternic. Să fii inteligent și curajos.

Clasa politică de la Chișinău și guvernarea din ultimii 28 ani au făcut ca Republica Moldova să nu fie o mamă bună. Au transformat-o în una nepăsătoare, care și-a abandonat copii, i-a mințit, i-a trădat și a continuat s-o facă iar, și iar. Cei peste 1 milion de oameni plecați în lumea mare sunt o dovadă a lipsei de dragoste. A lipsei de dragoste și afecțiune pentru propriul popor, manifestată zeci de ani de guvernare. Guvernări, care continuă să primească încredere.

Dar cei plecați sunt asemenea copilului abandonat de mic, lipsit de tot ce înseamnă iubire, grijă și atenție. Republica Moldova este această mamă, care și-a abandonat copilul și l-a alungat de acasă. 

Iar acum pe 24 Februarie, mama Patrie mai vrea o șansă. Să demonstreze că mai poate fi o mamă bună? Sau poate iar să dezamăgească și să trădeze încrederea primită. Dragostea de mamă, dragoste de țară, nu se cumpără și nu se vinde. Ea vin doar prin credință. 

Și noi, copiii cei abandonați de mamă, ce facem? O mai credem, îi mai dăm o șansă?

 

 

Lasă un răspuns